Aflat chiar în mijlocul stațiunii, Parcul Central din Băile Olănești este un loc de relaxare, recent modernizat, demn de o stațiune balneară.

Parcul are loc de joacă pentru copii, loc pentru jucătorii de șah, loc cu aparate de fitness, mese de ping-pong, leagăne, tobogane, bănci, Wi-Fi gratuit, un ceas decorativ din plante și o fântâna cântătoare cu lumini.

Aleea Izvoarelor este o promenadă deosebită ce te poartă prin natura vie din stațiune, având tot timpul râul lângă tine. Toamna, este anotimpul ideal pentru o plimbare pe această alee.

În ceea ce privește apele minerale din Olănești, acestea sunt sunt comparabile cu apele de la Vichy, Ems sau Bourboule și sunt menţionate prima dată în 1760, fiind numite ape tămăduitoare.

Tratamentul balnear din stațiune cuprinde principalele obiective ale terapeuticii moderne: profilactic, curativ și recuperațional și se împarte în crenoterapie (tratament cu ape minerale) și tratament auxiliar (hidroterapie, electroterapie, fototerapie, aeroterapie).

În stațiune se găsesc numeroase surse hidrominerale, atât ca izvoare naturale, cât și ca rezultat al unor lucrări de foraje miniere. Acestea sunt sunt grupate în mai multe categorii după compoziția chimică și acțiunea lor asupra organismului: 14 izvoare iodurate, 6 izvoare sulfurate și clorurat sodice, 4 izvoare cu ape diuretice, 1 izvor bicarbonat, cu emanații abundente de gaze, 2 izvoare purgative, 2 izvoare feruginoase și 2 izvoare având compoziție mixtă.

Cunoscută și ca Biserica lui „Horea” din Albac, biserica din lemn se află în centrul stațiunii Băile Olănești și datează din anul 1752.

Biserica este unul dintre cele mai frumoase exemple de construcții în lemn din Transilvania și se remarcă prin măiestria artistică a execuției, cât și prin valoarea istorică deosebită.

Biserica de lemn din Albac a fost prima biserică de lemn ardelenească salvată ca monument istoric în România.

Lacul cu nuferi din Băile Olănești se află aproape de centrul stațiunii și reprezintă un important obiectiv turistic pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în stațiune.

Zona este frumoasă, iar verdele se îmbină perfect cu celelalte culori florale. Aici pot fi admirați nuferi de culoare albă și galbenă, care, în condiții normale, înfloresc în luna mai și rezistă până în septembrie sau octombrie.

În zonă Lacului cu nuferi turiștii se pot bucura de liniște și relaxare, după o plimbare prin stațiune.

Tisa este o localitate componentă a orașului Băile Olănești, așezată pe Dealul Tisei la 712 m altitudine, într-o zonă superbă unde se poate vedea toată cresta Masivului Buila-Vânturarița.

Satul are doar câteva case, însă peisajul este minunat și aerul foarte curat. Este singurul sat din țară care a avut eliport, acum terenul însă este abonadonat.

În Tisa se poate ajunge pe jos, sau chiar și cu mașina. Drumul spre sat pornește mai sus de lacul cu nuferi, imediat după ce treci de o poartă pe care se face intrarea spre Vila Dictatorială de la Olanești (accesul spre vilă este interzis).

Satul TISA este și locul ideal de pornire pentru pasionații de drumeții, ciclism sau de expediții off-road.

Schitul Bradu este situat în satul Gurguiata, la aproximativ 5 km de Tisa și are o istorie tulburătoare, asemănătoare cu povestea păsării Pheonix. Până în 1999 a fost schit de călugări, iar după acest an s-a stabilit aici o comunitate de 10 maici.

Biserica schitului este zidită în formă de corabie și păstrează hramul "Sf. Ioan Botezatorul", de la sfinţirea ei, şi este ctitoria părintelui Sava ieromonah şi a preotului Grigore, din anul 1784.

Drumul până la schit pornește din satul Tisa și poate fi străbătut cu maşina doar în condiții de vreme bună, altfel se poate ajunge la schit ur¬când la pas coasta muntelui, prin pădure.

Drumul până la schit este unul foarte relaxant, aerul e din ce în ce mai tare, iar liniştea din ce în ce mai adâncă.

Schitul Pahomie este situat în comuna Bărbătești, la aproximativ 30 km de Râmnicu Vâlcea, sub crestele Munților Căpățânii și este unul dintre cele mai izolate schituri sihăstrești din țara nostră.

Este un lăcaș superb, zidit în apropiere de "Izvorul Frumos", construit în stâncă și aflat într-o perfectă uniune cu natura.

Bisericuța fără turlă este impresionantă și te duce imediat cu gândul la meteore. Biserica în forma de astăzi este reconstruită în anul 1952, păstrându-se forma originală.

Schitul Pătrunsa este un locaș monahal ortodox de o frumusețe aparte, așezat pe o poiană la adăpostul muntelui, sub Curmătura Builei. Aceasta este o mănăstire de călugări, izolați în munte pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, asemenea monahilor de la Muntele Athos.